Iubitule, vad in ochii tai ce nu am mai vazut niciodata. Stelele, sute, se sparg in albastrul orbitor care reuseste de fiecare data sa ma hipnotizeze si sa ma tina captiva in eternul necunoscut al gandurilor mute.
Noaptea albastra .Impreuna cu tine. Ce n-as da sa fie astfel mereu.
Cat despre stelele naucitoare presarate cu o nuanta aurie de pulbere magica, intind mana in speranta ca as putea sa le culeg pe toate. Dar nu pot, fericirea pe care o transmit acestea este datorita prezentei tale. O simpla confuzie, o aberatie vizuala mai exact.
Stelele, totul v-a disparea in curand.
Strange-ma in brate, prinde-ma de mana si nu imi da drumul niciodata este tot ce imi doresc. Vino, sa dansam impreuna in incaperea obscura. Dorinta colosala din piept palpaie din ce in ce mai tare. Sangele imi strabate agil venele in timp ce tu imi devorezi o ultima farama de euforie.
Ne avantam in zefirul deplin al primaverii.
Si iata, pulberea de cristal se pierde pas cu pas in neantul uitat de lume.
Suntem pierduti. Nu mai simti nimic, decat mirosul florilor de cires.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu