joi, 30 septembrie 2010

whatever bla bla..

Este aproape 11 seara. Am chef sa scriu..vreau sa ma descarc iar scrisul mi se pare cea mai buna modalitate. Nu ca nu as fi in stare sa ma descarc pe o persoana anume, dar nu o sa fac asta. Nu are rost. De ce sa ii supar pecei din jurul meu pt simplul fapt ca eu nu am avut o zi stralucita. Defapt daca e sa o iau asa, uau, de cand nu am mai avut eu zile de-a dreptul superbe.. De mult. Parca a trecut o vesnicie si totusi ma insel. Scoala nu a inceput doar de 2 saptamani dar totusi mi se pare ca a trecut o vesnicie. Este de-a dreptul oribil, aiurea, stupid. Nu merg cu placere la scoala..Defapt cine merge? Dar mie, efectiv mi se pare groaznic. Teme, proiecte, teste, absente, responsabilitati, sedinte. Si toate astea pentru ce?
In fine, trecem peste asta. Dupa cum spuneam, ma simt ca naiba, nu altceva. La sala nu am mai fost de un car de ani, de iesit cu prietenii la ceai sau chestii de genu..din nou, nu-mi amintesc cand am facut chestia asta ultima data. Toata ziua mi se duce un-doi pe tot felul de chestii stupide care cred ca imi provoaca mai mult rau decat bine. Santierul, ceeee ma dispera. Abea astept sa terminam cu constructiile ca deja eu m-am saturat. In fiecare dimineata, aceleasi persoane super dragute iti spun "o zi faina sa ai"si degeaba. Tot nu am. Apropo de jurnal, poate am precizat in alta postare despre faptul ca am jurnal..in care scriu tot ce-mi trece prin cap. Defapt scriam, ultima data cand am scris a fost in mai..atunci cand mi-am luat aparat foto(cred ca despre asta nu am publicat nici macar o postare pana acum..dar chiar a fost cea mai faina zi din anul 2010). Bun, de atunci..nu stiu cum de am ajuns sa nu mai scriu nimic. Brusc. Insa cred ca o sa-mi revin la normal si o sa incep sa fac ceea ce faceam acum cateva luni. Era grozava ideea cu jurnalul, ma calmam mult mai repede. Acum am inceput sa scriu pe blog..dar tot nu pot sa scriu chiar orice. Oricum:)acum o sa ma pun in pat si o sa rasfoiesc jurnalul..si o sa adorm.
Apropo, sa nu crezi ca nu ma tin de promisiune..cu siguranata o sa termin sezonul 2 gossip girl anul acesta:))

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Nas de clown

Nu prea imi pare bine ca sunt super racita...Da, de 3 zile am parte de acest dar foarte neplacut. Pe langa faptul ca nu prea pot vorbi la cat sunt de ragusita, folosesc si cate un pachet de servetele pe ora ceea ce nu este prea placut. Nas rosu de clown. Nu-mi place sa am parte de zile de genul din simplul fapt ca oricum am multe pe cap si nu prea am timp sa le rezolv pe toate daramite cand efectiv nu fac nimic. Deci, dragii mei..sa nu credeti ca am ceva cu toamna..pur si simplu nu o suport pentru ca afara acum este frig, acum este cald si nu am habar cu ce haine sa ma imbrac. Ieri am fost la sedinta de consiliu de la scoala..care a durat cam doua ore din cauza unui tip mult prea vorbaret. Apoi merg la clasa..toata lumea ma intreaba pe rand despre ce s-a discutat acolo sau chestii legate de excursia care o vom face probabil doar ca nu stim exact unde si cand. Colegi indecisi. Pe la 7 ajung acasa,moarta de oboseala, fara chef de absolut nimic si imi dau seama ca pe marti am de citit un tampit de roman din care am citit 0 pagini. Pierd vremea intre timp..ies din nou afara si ma intalnesc cu X si Y si uite asa se face ora 9. Ajung acasa, ma pun in pat si rasfoiesc cartea..incerc sa citesc si chiar reusesc..2 pagini. Apoi adorm. Delir.


P.S: Am uitat sa mentionez ca am inceput din nou sa ma uit la serialul Gossip Girl si intentionez sa termin anul acesta sezonul 2, stiu ca e greu dar am ambitie. Sper sa reusesc. Defapt nu, nu sper asta. Sunt sigura ca o sa fie asa:))

joi, 16 septembrie 2010

aiurea




Scoala este un dezastru..profii sunt aiurea majoritatea, noroc cu colegii care iti fac viata mai frumoasa in rest totul e aiurea. Pe langa faptul ca programul de somn e cu totul diferit in comparatie cu zilele de vacanta cand dormeam 11-12 ore iar acum 6-8 maxim. Sportul, de asemenea este un lucru important pentru mine..din pacate saptamana asta am mers doar doua zile la antrenamente, lucru care nu s-a intamplat niciodata pe tot parcursul vacantei..exceptie zilele cand eram plecata de acasa. Pur si simplu ma simt prea obosita dupa o zi de scoala in care nu am facut nimic altceva decat sa ascult profesorul vorbim ceva foarte plictisitor iar in pauza am stat in clasa sau pe coridor in cel mai bun caz,nu de alta dar pana cobor in curte se suna de intrare. Caldura insuportabila si razele de soare care patrund in clasa cu ajutorul jalozelelor rupte e naucitoare. Simti incep cum iti piere tot cheful pe tot parcursul zilei iar capul..parca iti explodeaza. Pe langa toate astea, exista persoane care iti pot schimba starea de spirit in bine..sau de ce nu in rau, ceea ce nu este foarte placut. Probabil asta m-a determinat sa scriu urmatoarele fraze de mai sus, care probabil nici nu au vreo importanta. Oricum, nu-mi convine, ma simt aiurea si uneori degeaba..incepand cu data de 13 sept totul este un dezastru iar eu, eu cu siguranta nu ma simt deloc bine. Sper ca timpul o sa le rezolve pe toate.

duminică, 12 septembrie 2010

viata noastra:)



" Prietenii sunt acele persoane ce stau alaturi de tine si la bine si la rau."
Adevarat, si pentru asta vreau sa va multumesc. In ultimele luni intr-adevar am realizat ca sunteti niste persoane uimitoare la care pot sa apelez in orice moment. Voi imi faceti viata mai luminata atunci cand afara ploua, voi imi stergeti lacrimile spunandu-mi vorbe de aur sau pur si pur si simplu prezenta voastra ma face sa tresar de fericire. Nu stiu ce m-as fi facut fara voi dar stiu ca fiecare om are un inger pazitor. Iar ingerul meu s-a asigurat ca o sa fiu fericita impreuna cu voi si dintr-o minune ne-am apropiat din ce in ce mai mult iar acum va consider surorile mele. Clipe, minute ,ore-n sir calatoresc in gand. Sunt ganduri ce-mi dau putere,puterea de a invinge. Insa cel mai insorit gand este acela ce zboara la voi..si cand ma gandesc la voi ma gandesc la ceva plin de dragoste si blandete. Atunci cand mi-e greu, atunci cand nu-mi pot retine lacrimile..cand vreau sa zambesc dar nu am putere, momentele mele magice cand ma simt aiurea si multe altele voi imi sariti in ajutor si imi pictati pe fata un zambet si soarele,soarele rasare in sufletul meu. Iar eu..eu sunt vechea eu si voi ma salvati iar si iar. Pentru toate astea,va multumesc. Va iubesc pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Sper sa nu se schimbe niciodata finalul acestei povesti uimitoare de viata.

duminică, 5 septembrie 2010