duminică, 28 noiembrie 2010

fericire?

Este greu sa fii fericit si uneori treci prin momente atat de nasoale incat iti vine sa te dai cu capul de pereti..dar,apare un dar. Peretii sunt precum saltelele, acelea de calitate..iar cand dai cu capul poc, apare o raza de soare, mai dai o data, mai apare o raza de soare. Si uite asa rasare soarele.

cateva motive pt care trebuie neaparat sa fii fericit
1. Cred ca toti ati avut macar o data in viata senzatia ca va fuge pamantul de sub picioare. Pare trist, dar nu este. Daca nu esti cu picioarele pe pamant de ce nu altundeva, asa ca poti sa te teleportezi unde ai tu chef.
2. Toti prietenii si toata lumea care iti era odata aproape au disparut? foarte bine, nici nu are rost sa iti bati capul cu probleme de genul. Din moment ce ti-au gresit cu siguranta nu sunt de tine. Si daca stai sa te gandesti sunt atat de multi oameni care ti-au putea fi prieteni adevarati...
3. Esti perfect sanatos, nu ca si altii.
4. Ai toata viata in fata. Poti sa faci orice cu ea, poti sa fii cel mai tare din parcare daca asta vrei, dar poti sa fii si un nimic. Toate astea depind de tine, de ceea ce faci si cat de mult te implici.
5. Cum sa plangi cand poti sa razi?Cum sa arati nasol cand poti sa arati bine?

Capul sus, privirea inainte. Nu ai de unde sa stii cate zile mai ai si ce o sa se intample dupa..dar cu siguranta stii ce se intampla acum. Bucura-te de toate aspectele vietii. Bune, rele, trebuie sa le accepti asa cum sunt. Zambeste de un infinit de ori.......


La multi ani phill>:D<. Ai grija cu tortul, stiu ca poti sa stingi toate lumanarile cat ai clipi. Vroiam sa iti spun ca imi esti atat de drag....imbratisari.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

realizari

Probabil ca nu am vorbit niciodata de caninii mei inclusi. In fine,asa a fost sa fie. Joi am avut parte de o interventie chirurgicala care a durat o ora si ceva. Totul este bine. Am o antena kiss fm in cerul gurii, doamne fereste de-un fulger.
Am inceput sa scriu un roman, si sper ca o sa il pot finaliza cat de curand. Daca am ambitie si timp poate chiar anul acesta o sa fie gata.......




Ps: stii ca te urasc?
cu drag, preferata ta

duminică, 21 noiembrie 2010

Acel ceva..cineva

Acel ceva, acel cineva care sa te faca mereu sa zambesti, sa razi atat de tare incat sa simti ca ai atins apogeul. Sa plangi, sa urli, sa canti doar pentru faptul ca esti cea mai fericita persoana de pe pamant. Sa privesti in ochi acea persoana care fara sa iti spuna nimic tu sa stii ceea ce gandeste. Sa se bucure impreuna cu tine de toate anotimurile..de primavara deoarece rozul copacilor frumos infloriti iti soptesc si iti ureaza un an superb plin de relizari. Vara pentru ca o sa va stropiti cu apa la mare, piscina sau de ce nu cu furtunul si pentru ca o sa stati la plaja si o sa realizati ca nu mai aveti nevoie de nimic, doar de o inghetata sau o limonada rece. Sa va bucurati de toamna pentru ca vine frigul si voi ati ramas uniti, gata sa faceti fata unui ger cumplit si..daca tot vine iarna sa va bulgariti, sa stati in casa si sa va uitati la cele mai frumoase filme pe care le-ati pierdut pe tot parcursul anului, sa simtiti mireasma de scortisioara a ceaiului fierbinte. Sa alergati prin ploaie, sa culegeti flori iar una dintre ele sa ti- o puna in par. Sa escaladati la nesfarsit cei mai inalti munti si mereu sa ajungi la capatul traseului, impreuna.
Acel cineva care sa fie mereu langa tine, sa inteleaga ca sunt momente cand efectiv nu am chef sa ies din casa, sau sa faci diferite lucruri. Sa ai pe cine strange in brate, sa ai in cine sa dau atunci cand ai nervi, sa te razbuni iar apoi sa-ti ceri iertare, sa fii iertata. Sa ai incredere si sa stii ca discutiile nu vor fi transmise mai departe altor persoane. Sa fii dispusa sa ii spuni chiar si cele mai stupide lucruri care ti s-au intamplat sau si mai nasol, la care ai fost personajul principal. Sa stii ca poate renunta la alte activitati poate, mult mai importante pentru o zi in care chiar ai nevoie de o mana de ajutor. Acea persoana dispusa sa faca fata la o sedinta foto toata ziua, sa astepte seara pentru a privi minunatele fotografii realizate in cursul zilei mancand o ciocolata milka. Sa vorbiti de ce s-a intamplat cu Ion si Ana in ultima carte citita. Sa desenati. Sa dormiti.

Sa visez...atata pot face.

miercuri, 17 noiembrie 2010

aproape decembrie


Este luna noiembrie. Decembrie bate la usa iar tu urmezi sa o i-o deschizi. Vrei sa canti la pian, vrei sa te simti bine. Deschizi geamul crezand ca asa o sa aduni mai multa magie. Vrei sa simti muzica din toate partile ale lumii. Vantul iti atinge fata si gatul dezvelit cu o cruzime necunoscuta. Parul alearga si el disperat, suvite buclucase se joaca pe fata ta. Buzele care adineauri erau moi si calde sunt atat de aspre acum..Le umezesti de nenumarate ori si incerci sa diminuezi asprimea lor. Obrajii rosii, atat de frumosi si de imbujorati dau culoare chipului tau alb. Ochii migdalati si negrii precum carbunele sunt conturati de o multime de gene frumos arcuite, intunecate si lungi.

Hainele pe care le porti nu sunt adecvate pentru acest timp insa asta nu te opreste sa pasesti in salonul imens spre locul unde este pianul.
Totul este atat de minunat, iar degetele lungi si subtiri sunt atat de firave si pline de forta in acelasi timp. Fiecare clapa atinsa strarneste tot mai multa dragoste. Regreti ca nu ai mai cantat de multa vreme si esti fascinata de panorama care o vezi de fiecare data cand te intorci spre geam.

Ninge, ninge, ninge cu fulgi mari. Orasul de care erai atat de plictisita.. aceeasi imagine in fiecare zi, parca toate au disparut. Tot ceea ce vezi e stralucirea din fulgii pufosi care coboara usor pe pamant.
Te indrepti cu pasi grabiti spre locul de unde vine frigul, si chiar daca ai pielea rece nu ti-e frig. Esti fericita si intinzi usor mana afara. Fulgii se lipesc de mana ta apoi se topesc. Iti impreunezi palmele si incerci sa aduni ceea te-a facut sa te intorci la geam. Fulgii de nea. Ei se topesc cat ai clipi.

Realizezi ca trebuie sa te bucuri pentru tot ce iti este oferit si trebuie sa accepti faptul ca nu toate lucrurile care le vezi le poti avea.

marți, 16 noiembrie 2010

Frica.....

Frica? Spune-mi de ce ti-e frica? Ti-e frica sa calatoresti cu gandul in orice parte a lumii singur..cu toate ca ar trebui sa fii fericit. Incerci sa transformi starea de neliniste intr-una de euforie. Falsa senzatie de bucurie te minte cu siguranta. Te-ai schimbat..toate in jurul tau s-au schimbat de fapt. Te privesti in oglinda si schitezi un zambet fals, prefacut. Tristeatea din ochii tai se poate observa de la distanta. Unde este zambetul dulce pe care il aveai de dimineata pana seara. Ochii inocenti si plini de iubire, gropitele superbe care iti puneau chipul in evidenta. Parca au disparut, insa sunt tot acolo..in spatele mastii care ascunde ceea ce esti tu de fapt.
Esti trist. Vrei sa urli, sa spargi totul in jur. Nu ai putere. Iti sprijini spatele de perete si te lasi incet, incet in jos. Stai apoi minute in sir acolo jos, incerci sa asculti ritmul tacerii care iti sugereaza sa scrii. Vrei sa scrii totul, tot ce te framanta, ceea ce simti. Trece o ora si singurul lucru care l-ai trecut pe foaie este" m-am schimbat"
Te dor ochii de la fumul care te inconjoara si parca.. si-a facut si vinul efectul. Esti melancolic si din greseala versi putin care a mai ramas in paharul cu vin pe foaie. Acum, foaia nu mai este asa de goala. Strpoii mari de vin care tocmai s-au imprimat pe hartie incearca sa-ti transmita ceva insa nu realizezi ce. Urmele de vin care erau adineanuri doar niste pete simple, incep sa prinda contur si..parca se misca pe foaie. Iti ridici ochii obositi si privesti peretii. Sunt atat de simpli, atat de singuri insa atat de agitati. Se misca si ei cu o viteza uimitoare precum stropii de vin imprimati pe hartie.
Nu este tocmai totul perfect..ai nevoie de o pauza. Calatoresti si in final ajungi in lumea viselor. Frica dispare, tu adormi.

duminică, 14 noiembrie 2010

say cheese

Ieeeeei. Tocmai m-au sunat niste prieteni si..ciudat, mi-au propus sa iesim astazi putin afara sa facem niste poze. Clumea culmilor este ca si eu ma gandeam la acelasi lucru(si nu e prima data cand gandim la fel). Si evident am inceput sa urlam la telefon daaaaaaa facem poze. Asta urmeaza si deja stiu ca o sa am o zi super faina..si mai stiu ca ii iubesc maxim.

marți, 9 noiembrie 2010

fara titlu 2

Ieri, dupa cum bine stii de de dimineata pana seara am avut o zi nasoala din toate punctele de vedere. Mai spre seara..ma suna diriginta si din vorba in vorba realizez ca mi-am uitat la scoala portofelul si ca..peste o ora eu trebuie sa fiu la teatru,biletul de intrare fiind, evident, in portofel. Pana la urma am rezolvat problema..mi-am recuperat portofelul si hai spre teatru. Ca si de obicei... a fost exagerat de aglomerat. Insa nu acesta a fost motivul pentru care m-am enervat..ci faptul ca pur si simplu nu aveai unde sa stai. Toate locurile erau ocupate si peste 100 de persoane stateau in picioare. Unii normal ca au plecat acasa dupa 10 minute. Eu, foarte frumos am stat cu niste colegi..pe scari. Deci practic am dat 12 lei ca sa stau 2 ore pe ultimul rand din spate...pe minunatele scari(deci pe jos). Intr-un final s-au eliberat cateva locuri si am stat si eu pe scaun. Teatrul a fost de toata groaza sincer. Nu am inteles mare lucru pt ca era o galagie infernala si niste tipe din fata erau in criza de timp si deh..nu aveau cand sa vorbeasca cu scumpii lor iubiti si deci, au ales sa poarte o conversatie telefonica chiar in momentul in care ele se aflau la uimitoarea casa de cultura a studentilor. Si totusi asta a fost prea putin. La un moment dat una si-a scos borcanul cu papanasi pregatit de mica-sa special pentru vizionarea unei opere de teatru.
Sfarsit. Dupa 30 de minunte de plimbare prin parc merg acasa. Revin la realitate si care..din pacate, nu ma face sa zambesc. Deloc.

Astazi, din nou, aceleasi chestii stupide care parca se repeta la nesfarsit. Aceleasi persoane care te dezamagesc sau iti fac ziua mai frumoasa. Cel putin incearca.

duminică, 7 noiembrie 2010

fara titlu

Mmmmmmm, iarasi a trecut o saptamana in care nu am mai postat nimic..si chiar daca intentionam sa o fac am tot amanat. In fine, ce-i drept nici nu prea aveam ce sa scriu..evenimente normale din viata unui elev silitor. In fiecare zi alte note nasoale dar e ok, incerc sa nu ma stresez prea tare. Daca stau si ma gandesc realizez ca astazi este a2a duminica in care aman niste poze pe care mi le-am propus neaparat. Azi maine ma trezesc, privesc pe geam si vad totul imbracat in alb..si eu nu am poze din toamna anului 2010. Rusine mie.

PS: Maine este 8, nici macar nu stii ce te asteapta:))