miercuri, 17 noiembrie 2010

aproape decembrie


Este luna noiembrie. Decembrie bate la usa iar tu urmezi sa o i-o deschizi. Vrei sa canti la pian, vrei sa te simti bine. Deschizi geamul crezand ca asa o sa aduni mai multa magie. Vrei sa simti muzica din toate partile ale lumii. Vantul iti atinge fata si gatul dezvelit cu o cruzime necunoscuta. Parul alearga si el disperat, suvite buclucase se joaca pe fata ta. Buzele care adineauri erau moi si calde sunt atat de aspre acum..Le umezesti de nenumarate ori si incerci sa diminuezi asprimea lor. Obrajii rosii, atat de frumosi si de imbujorati dau culoare chipului tau alb. Ochii migdalati si negrii precum carbunele sunt conturati de o multime de gene frumos arcuite, intunecate si lungi.

Hainele pe care le porti nu sunt adecvate pentru acest timp insa asta nu te opreste sa pasesti in salonul imens spre locul unde este pianul.
Totul este atat de minunat, iar degetele lungi si subtiri sunt atat de firave si pline de forta in acelasi timp. Fiecare clapa atinsa strarneste tot mai multa dragoste. Regreti ca nu ai mai cantat de multa vreme si esti fascinata de panorama care o vezi de fiecare data cand te intorci spre geam.

Ninge, ninge, ninge cu fulgi mari. Orasul de care erai atat de plictisita.. aceeasi imagine in fiecare zi, parca toate au disparut. Tot ceea ce vezi e stralucirea din fulgii pufosi care coboara usor pe pamant.
Te indrepti cu pasi grabiti spre locul de unde vine frigul, si chiar daca ai pielea rece nu ti-e frig. Esti fericita si intinzi usor mana afara. Fulgii se lipesc de mana ta apoi se topesc. Iti impreunezi palmele si incerci sa aduni ceea te-a facut sa te intorci la geam. Fulgii de nea. Ei se topesc cat ai clipi.

Realizezi ca trebuie sa te bucuri pentru tot ce iti este oferit si trebuie sa accepti faptul ca nu toate lucrurile care le vezi le poti avea.

Niciun comentariu: