Oh, vezi cum dispare pulberea din ochii mei? Dispare pentru ca a fost inundata de necunoscut. Nu te cunosc.
Candva, imi pictai zambetul in culori calde si vesele. Insa acum...nu am parte nici macar de o pata colorata. Toate au disparut odata cu tine, in pustiul necunoscut.
Adesea imi apar in minte fel si fel de intrebari, unde, cum, de ce?
Niciodata, dar niciodata nu o sa pot gasi raspunsul la toate intrebarile deoarece totul este atat de ambiguu.
Ador sa ma gandesc la felul in care imi striveai in pumn firele firave de par. Prezenta ta, parfumul discret al noptilor de primavara.
Atunci cand alergam in ploaie. Zambeam, radeam, iubeam.
Tu, sa-mi pui in par o floare. Sa faci un colier frumos de margele purpurii si sa mi-l pui la gat, sa-ti simt degetele calde pe gat,pe spate. Peste tot.
Raza de soare, coase-mi pe buze fericirea asa cum stii sa o faci doar tu.
Canta-mi fericirea sau canta-mi ce vrei tu pentru ca oricum nu o sa fiu atenta la versuri. Deseneaz-o, aseaz-o pe hartie.
Vreau sa vad floricele, multe si marunte. Vreau sa beau un ceai bun de hibiscus, macese siscortisoara. Multe vreau.......dar.......
PS:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu